Vorbe cu tâlc, poezii și psalmi versificați

Poate că, în răstimpuri, se cuvine să ne încetinim ritmul alergării și să adăstăm, în tihnă, în preajma unor rostiri calme precum cele ale poetului Vasile Militaru, omagiind deopotrivă o personalitate care și-a păstrat credința nesubjugată de pătimașele mreje ale lumii pragmatice și politice, până la sacrificiul suprem, dar și un raft al poeziei românești nedrept așezat într-un con de umbră. Și poate că, din când în când, ar trebui să rostim, împreună cu poetul, simplu și răspicat: „Ia seama pomilor în floare, tu, om cugetător, şi spune: / Când toţi îşi suie-n slăvi mireasma, nu-ţi par că sunt în / rugăciune? / Au nu-ţi par ei ca nişte preoţi ce-au îmbrăcat odăjdii sfinte, / Care lui Dumnezeu se-nchină, cădelniţând fără cuvine? / Cu braţele de floare pline, nu-ţi par ei toţi că le ridică / Spre Cel ce satură-n vecie şi om, şi fiară, şi furnică?”.

Prof. univ. dr. Diana Câmpan