Vifornița cea mare

"A inceput vifornita cea mare! Cat va tine oare, Doamne? Fulgera Tu, Iisuse, prin bezne, ca la lumina serpilor de foc, sa pipaim cararea. Si mantuieste-ne de cel rau."

Părintele Dimitrie Bejan, cum îi plăcea să se prezinte, era un amestec rafinat de simplitate şi profunzime. O alchimie aparte îi conferea impozanţa hieratică a unui povestitor de talent, şi mai puţin pe cea a unui simplu preot de ţară.

Poate că nu am fi ştiut foarte multe lucruri despre el, dacă nu ne-ar fi lăsat o operă consistentă, atât ca dimensiuni, cât şi ca valoare literară şi istorică. Lucrările sale: Hotarul cu cetăţi, Oranki-amintiri din captivitate, Satul blestemat, Viforniţa cea mare sau volumele Bucuriile suferinţei dezvăluie amintirile unui preot ortodox referitoare la ororile războiului şi ale perioadei comuniste. Crimele săvârşite de ruşi, regimul de detenţie, chinurile la care erau supuşi deţinuţii, dezumanizarea programatică a opozanţilor sistemului sunt
privite din perspectiva iertării, a împăcării cu propriul destin şi nu din perspectiva răfuielii cu istoria. Părintele Dimitrie recuperează astfel istoria, însă o face punând în valoare dimensiunea ei spirituală, de mediu prin care omul poate ajunge la întâlnirea cu Dumnezeu