„Viețile Sfintelor care mai înainte au fost desfrânate” ca un studiu asupra căinței în monahismul timpuriu

„Viețile sfintelor desfrânate”: Maria Egipteanca, Pelaghia, Thaisia și Maria lui Avraam ocupă un loc aparte în literatura spirituală monastică a Răsăritului creștin (secolele IV–VII). Istorii ale unor spectaculoase convertiri sub soarele deșertului, din abisul păcatului la maxima sfințenie, ele au trezit un interes constant în lumea antică și medievală, ilustrând dramatic forța căinței și a smereniei în regenerarea creștină a persoanei căzute în prăpastia păcatului.
Plecând de la tema biblică a căinței și de la figura evanghelică a Mariei Magdalena, maica Benedicta Ward (traducătoarea în engleză a Patericului) examinează pe rând fiecare din aceste figuri exemplare ale pocăinței.
Fiecare capitol se încheie cu traducerea textului original al „vieților sfintelor desfrânate” — documente cutremurătoare atestând fantastica aventură a sfințeniei creștine.