Un patriarh apologet. Ghenadie al II-lea Scholarios

Avem în fața nostră o încercare de restituire „in integrum”, o monografie a unei personalități ecleziastice covârșitoare prin rolul complex pe care l-a jucat în vremea sa: patriarhul Ecumenic Ghenadia al II-lea Scholarios, primul arhipăstor al creștinilor din întregul Imperiu otoman după cucerirea Consatntinopolului de către turci, în anul 1453. Om de o mare erudiție, teolog desăvârșit, atașat până la sacrificiu de învățăturile Ortodoxiei, epoca în care a trăit l-a format și l-a propulsat în cel mai de seamă scaun de ierarh al Bisericii Răsăritene.
În cazul lui Ghenadie al II-lea Scholarios se poate spune că Dumnezeu l-a ales și l-a încredințat spre a fi această personalitate. Căci în el credința s-a îmbinat în mod fericit cu iscusința demersului politic, cu prudența în luarea hotărârilor, cu tactul diplomatic și, mai ales, în anii tinereții, cu spiritul de sacrificiu.

Conf. univ. dr. Liviu Borcea