„Trăiți ca fii ai luminii”. Primul an, începând de la vârsta de 7-8 ani

Trăiți ca fii ai Luminii – manualul catehetului, pentru cateheza copiilor între 7 și 11 ani.

În 27 septembrie 1970, Papa Paul al VI-lea o proclama pe Sfânta Tereza de Ávila Doctor al Bisericii. Prin acest titlu Papa recunoaştea că învăţătura Terezei are o valoare universală, adică poate fi de folos celor mari şi celor mici, intelectualilor şi oamenilor simpli, de pe toate continentele.

Cred că parcursul de cateheză „Viens, suis moi” („Vino și urmează-Mă”) este o mărturie a acestei universalităţi a magisterului terezian. Mediu în care a luat naştere această metodă de transmitere a credinţei este de fapt Institutul Notre Dame de Vie. Părintele carmelitan Fericitul Marie-Eugène de l’Enfant Jésus (1894–1967), fondator al Institutului, era convins că învăţătura Terezei de Ávila despre rugăciunea interioară este destinată tuturor, chiar şi copiilor. Spunea adesea educatoarelor: „Copiii sunt capabili de Dumnezeu… Să-L cunoască şi să-L iubească este o experienţă fundamentală pe care trebuie să le-o oferim”. Le spunea: „Doctrina «Je veux voir Dieu» (al cărui fir conductor este «Castelul interior» de Sfânta Tereza de Ávila), aş vrea să o dau copiilor, să îi ajut pe copii să o trăiască …” (8/12/1966).

În cadrul întlnirilor de formare pentru cateheţi unde dorim să folosim acest parcurs este adesea citat nr. 5 al Exortaţiei Apostolice a Sfântului Ioan Paul al II-lea care defineşte scopul ultim al întregii cateheze: „scopul final al catehezei este de a pune pe cineva nu doar în contact, ci în comuniune, în intimitate cu Isus Cristos: doar El ne poate conduce în iubirea Tatălui în Duhul Sfânt şi poate să ne facă părtaşi la viaţa sfintei Treimi”(Catechesi Tradendae 5). Această definiţie a scopului catehezei este foarte asemănătoare cu faimoasa definiţie pe care Tereza o dă rugăciunii şi care este prezentată şi în Catehismul Bisericii Catolice: „Rugăciunea mentală nu este, după părerea mea, decât o relaţie intimă de prietenie, în care stai adesea de vorbă numai tu singur cu Dumnezeu de care te ştii iubit” (§ 2709).

Publicarea primei cărţi din parcursul de cateheză „Vino și urmează-Mă” are loc după un îndelungat travaliu al traducerii şi după un drum de formare catehetică, de dialog cu autorii şi cu editorii francezi. Dar cred că este providenţial faptul că acest moment coincide cu aniversarea doctoratului Sfintei Tereza de Ávila.

Tereza este prima femeie căreia i s-a atribuit titlul de doctor la Bisericii, în acelaşi an cu Sfânta Caterina de Siena. Pentru prima dată titlul era dat cuiva care nu aparţinea ierarhiei Bisericii. Paul al VI-lea și-a dorit mult acest lucru după terminarea Conciliului Vatican al II-lea, unde s-a afirmat că misiunea de a anunţa Evanghelia şi de a transmite credinţa aparţine întregului popor al lui Dumnezeu. şi această metodă de cateheză se naşte în urma unui dialog şi a unei colaborări între educatori laici şi preoţi, cum sunt şi autorii cărţii. Acest dialog între pedagogie şi teologie, între experienţă şi magisteriu este cu adevărat rodnic şi poate fi pus în practică şi prin continuele referinţe la Catehismul Bisericii Catolice, pe care această carte le face.

Un alt element esenţial al parcursului de cateheză pe care îl prezentăm este că se bazează pe izvorul viu al Cuvântului lui Dumnezeu şi pe Istoria Mântuirii. Cateheza nu are scopul de a transmite nişte informaţii despre Dumnezeu ci trebuie să ne introducă într-o istorie sfântă, pe care o regăsim în povestirile biblice ale istoriei poporului Israel şi care continuă în Biserica din zilele noastre şi în comunitatea creştină. De aceea cartea se adresează în primul rând catehistului, care trebuie să fie primul care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel el va fi un martor, nu doar un simplu învăţător.
Această punere în legătură cu Cuvântul lui Dumnezeu, viu, permite acestui parcurs să depăşească graniţele comunităţii romano-catolice şi să trezească un real interes şi în comunitatea de rit oriental. Şi structurarea catehezei ţinând cont de anul liturgic − chiar dacă sunt mici diferenţe uşor de ajustat − este un punct de întâlnire interesant cu tradiţia orientală.

Referința la vieţile sfinţilor este un alt element care caracterizează acest parcurs catehetic. Şi întâlnirea cu biserica românească ar putea să îl îmbogăţească ulterior, de exemplu prin referinţe la Sfinţii Părinţi, alături de trimiterile la Catehismul Bisericii Catolice. Acest parcurs este de fapt un drum deschis, care te invită să intri într-o dinamică bine structurată, dar care nu e închisă şi care ar putea ulterior să fie îmbogățită.

Ne dorim ca acest parcurs de cateheză să aducă roade şi în România, la fel cum face în multe alte părţi ale lumii, foarte diferite între ele, continuând să arate astfel soliditatea si universalitatea acestei formări spirituale a copiilor, simplă în intuiţii şi focalizată pe esenţial.

Pr. Stefano Conotter, ocd