Taina spovedaniei la Sfinții Părinți ai Bisericii

"Mărturisi-mă-voi, Ţie, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale", zice Psalmistul David. Iată în câteva cuvinte scopul vieţii omului în Dumnezeu. Iată şi tâlcuirile Părinţilor: "Sensul mărturisirii Spovedaniei este unul îndoit. Dualitatea constă în recunoaşterea şi osândirea păcatelor noastre, dar şi recunoştinţa faţă de mila lui Dumnezeu" (Sf. Ioan Gură de Aur). Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: "Înţelesul acestui cuvânt este îndoit: Pe de o parte, este mulţumirea care se face pentru bunătîţile care au fost date, iar pe de altă parte, este cercetarea şi mustrarea pentru toate câte au fost făcute rău. Spovedania mai este şi recunoştinţa faţă de nenumăratele dumnezeieşti binefaceri, venită din partea celor care le-au primit, precum şi răscumpărarea celor vinovaţi de răutăţile pe care le-au făcut". 
Şi continuă Psalmistul: "Veniţi în porţile Lui, marturisiţi păcatele voastre". Sfântul Atanasie cel Mare: Cînd spune <> vorbeşte de Biserica pământească, în care trebuie să ne mărturisim păcatele, pe de o parte, iar pe de altă parte, să ne amintim de binefacerile care ni s-au făcut nouă". 
Iată cu adevărat în ce constă lucrarea creştinului după acestea, şi după multe alte mărturii ale Sfinţilor Părinţi culese şi comentate în această carte. Preaslăvirea lui Dumnezeu e una cu recunoaşterea propriilor neputinţe şi invers. Credinţa în El nu e una cu o recunoaştere a existenţei Lui, ci cu cunoaşterea de sine prin cunoaşterea lui Dumnezeu, prin mărturisire şi/sau laudă, două lucrări ce nu se pot despărţi în nici un fel. 
 
Editorii