Slava deșartă, trufia și cugetul smerit

Oricine se înalţă pe sine se va smeri.
(Luca 18, 14)
În şirul patimilor, slava deşartă este aşezată foarte corect lângă mândrie, pentru că cine este în primejdie să cadă în mândrie, dacă a biruit slava deşartă? Legătura pe care o au între ele aceste două rele înfricoşătoare este ca şi relaţia
dintre copil şi omul matur, sau dintre grâu şi pâine. Pentru că slava deşartă înseamnă începutul, iar trufia sfârşitul.