Sfinții iubesc copiii

Sfântul Serafim
de Sarov şi copiii
Multe cărţi s-au scris despre frumuseţile
pădurilor, a munţilor, a râurilor şi a multor
locuri încântătoare.
În Rusia, pe malurile râului Sarovka se
aflau păduri bătrâne, tainice şi pline de farmec.
Pini uriaşi îşi întindeau crengile unul spre
altul aşa cum îşi întind copii mâinile la jocul
„ţară ţară vrem soldaţi“.
Mulţime de vieţuitoare îşi aveau vizuinile
şi bârlogurile în tufişuri, în scorburile copacilor
sau tăinuite pe sub stânci. Acolo erau şi
mulţime felurită de păsări care se jucau zburând
dintr-un loc în altul, îşi câutau hrana preferată
sau slobozeau cântece înţelese doar de
ele şi de Dumnezeu care pe acestea toate le-a
creat. În pădurea Sarov era şi mare bogăţie de
fructe sălbatice: alune, fragi, afine, mure, zmeură,
coacăze şi câte şi mai câte bunătăţi.
Atraşi de frumuseţea acestei păduri, de-a
lungul timpului, mulţi oameni şi-au făcut
Ion Ene
6
colibe din lemn, sau bordeie şi au trăit singuri
bucurându-se de liniştea pădurii, de parfumul
florilor de rai, de curgerea izvoarelor
cu şoapte de rugăciune, sau de covorul de nea
aşternut de îngeri .
Oamenii care trăiesc singuri în desişul
pădurii se numesc pustnici. Demult, în pădurea
Sarov erau mulţi pustnici, adică locuitori
şi iubitori ai pădurii.
Unul din pustnicii foarte mult iubit de
oameni a fost Părintele Serafim de Sarov. El era
un călugăr bătrân care-a plecat dintr-o mănăstire,
s-a aşezat în pădure, ca să se bucure de frumuseţea
ei şi să-L slăvească pe Dumnezeu. Cât
era ziua de mare Părintele strângea ciuperci
pentru iarnă, culegea fructe şi le punea la uscat
ori prindea peşte sau făcea alte lucruri folositoare.
Da în tot timpul cât lucra se şi ruga, căci
ştia multe rugăciuni. Când se ducea la căsuţa
lui cea mică citea rugăciuni sau învăţăruri creş-
tineşti, căci iubea foarte mult cărţile.