Sfântul Apostol Pavel și corespondența cu Biserica Tesalonicului

Un comentariu exegetico-pastoral

Sfânta Scriptură sau Biblia nu este numai o „mică bibliotecă”, adică o carte alcătuită din diferite cărți, scrise în epoci diferite (din secolul VIII î.Hr. și până în secolul I d.Hr.), în trei limbi diferite (ebraică, aramaică și greacă) și în genuri literare diferite (proză și poezie, imnuri, cânturi, lamentări, parabole, minuni etc.).

Este și o carte ale cărei pagini au cunoscut, de-a lungul istoriei, interpretări multiple și diferite. Nici nu putea fi altfel, dat fiind faptul că hermeneutica este singura cale pentru a avea acces la un text, iar aceasta a cunoscut întotdeauna o pluralitate de abordări, metode și înțelesuri. Gândirea filosofică, antică și modernă, ne amintește: nu se dă un text fără interpretare – care, de altfel, nu este niciodată univocă. Cine se iluzionează că poate să facă abstracție de mijlocirea hermeneuticii cade în fundamentalism. (…)

Secole de meditare și studiere a Sfintei Scripturi atestă o pluralitate de interpretări ale aceluiași text sau pe care același text le-a inspirat. Această afirmație ne pune deja în fața unei întrebări fundamentale: ne referim la o pluralitate de metode pe care cititorul le folosește sau la o pluralitate de înțelesuri pe care textul le conține și pe care cititorul le intuiește?

Pr. prof. dr. Constantin Preda