Să stăm de vorbă fără catalog

Mircea Santimbreanu (07.01.1926, Bita, jud. Hunedoara - 19.08.1999, Bucuresti), prozator. Este fiul Letitiei (n. Ardelean) si al  lui  Gheorghe Santimbreanu, miner.

Debuteaza editorial în 1956, cu volumul de proza „Cu si fara ghiozdan“, tradus, la scurt timp, si în limbile maghiara, sarba si germana. I s-a acordat Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti pentru „Recreatia mare” (1973), Premiul Uniunii Scriitorilor  pentru  „Mama mamutilor mahmuri” (1980).

*

„Visam necontenit la ziua de maine. Visam cu ochii deschisi, caci în acest gest al nostru iscodim conturul, prelungirea, ecoul sau pe harta înfaptuirilor noastre.

Daca radem de cartuliile ce talmacesc visele noptii, exista, în schimb, o metoda sigura de a ghici consistenta celorlalte visuri, visurile zilelor noastre. Ce si cat se va înfaptui maine din visul fiecaruia?...

Vom proceda fara traditionala invitatie «Stati jos!», fara strigarea prezentilor sau ascultare. Mai degraba, cel scos la lectie este profesorul. Puteti vedea ce si cate stie despre propria voastra meserie – meseria de elev.

Iata, profesorul a ridicat mana. Sa-l ascultam.”  (M. Santimbreanu)