Să nu uiţi pe Dumnezeu! Mărturisiri

Din copilăria mea și tot în legătură cu preocupările religioase, din această experiență a vieții, mi-a rămas cel mai puternic argument, pe care îl voi purta până la mormânt, al credinței mele și anume, e priveliștea agoniei tatălui meu.
Tatăl meu era bolnav greu, întins în pat și parcă îl văd și astăzi, cu fața în sus, cu degetul care era numai piele și os, ridicat spre icoană și spunându-mi numai atât:
Dumnezeu, să nu uiți pe Dumnezeu!
Aceasta e pentru mine, vă mărturisesc, argumentul decisiv, mai tare decât toate apologeticele din lume, care mi-a refăcut siguranța în destinele vieții noastre, conduse de Dumnezeu.

Academicianul Nichifor Crainic (1889-1972)