Privelistea lumii. Stalpnicii in spiritualitatea monahala

13 x 20 cm
152 p.

Perspectiva pe care autorul o propune cu privire la acest fenomen unicat pentru spiritualitatea creştină este una deosebită, deoarece aceşti „atleţi” ai credinţei ne sunt prezentaţi în mediul lor natural, în normalitatea cotidiană a vieţii cu Dumnezeu, normalitate ce nu exclude manifestarea deplină a harismelor dobândite prin rugăciune şi smerenie. Deşi spectaculoasă, ba uneori vecină chiar cu excentricul, aşa cum din păcate pare astăzi nevoinţa stâlpniciei în ochii societăţii contemporane, a omului secular dominat de comoditate, ea reprezenta pentru spiritul creştin sirian un fel unic şi propriu de manifestare a devoţiunii faţă de darurile primite de la un Dumnezeu deopotrivă bun şi iubitor. Părintele Maxim Vlad a reuşit să surprindă foarte atent multe dintre nuanţele şi aspectele acestui fel de nevoinţă monahală, fapt ce oferă cărţii un plus de atractivitate. († TEODOSIE, Arhiepiscopul Tomisului)

Mulţi creştini dar mai ales creştini nepracticanţi sau necredincioşi privesc cu neîncredere formele de asceză extremă, propunându‑le pe cele discrete. Însă în anumite perioade ale istoriei şi în anumite zone geografice Dumnezeu a îngăduit asemenea practici ascetice. Sunt convins că va mai îngădui forme de asceză severă ca lumea să înţeleagă faptul că laxismul şi îngăduinţa nejustificată într‑ale credinţei nu sunt totuşi căile normale de a trăi pentru Dumnezeu. Când calea de mijloc şi cumpătarea lipsesc, apare nevoia mărturiilor categorice, ferme. Cartea părintelui Maxim, prima scrisă pe această temăde un teolog român, este interesantă, scrisă cu dragoste şi cu suflet; este o mărturisire a unui om care şi‑a asumat el însuşi responsabilităţi ascetice speciale. (Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă)