Povești cu cenacluri vechi din București 1880-1954

Oraș al tuturor celor care vor să-și afle un rost, Bucureștii sunt și un oraș al aventurierilor cuvântului. Pașii poeților lasă dâre nevăzute, șerpuind din prag în prag, legând strâns locuri la prima vedere cu totul străine unul de altul, ocolind obstinat câte-un punct nevralgic, sau risipite fără țintă… Detectabile numai în fosforescența unor evocări relevante.

Cenacluri celebre prind viață ca o hologramă, la interferența amintirilor multiple. Retrăim, fie și în treacăt, întrunirile „Junimii” ajunse la București, mai întâi pe strada Mercur, la domiciliul simandicos al lui Titu Maiorescu, apoi pe strada Furiilor 12, devenită Dimitrie Racoviță, în casa lui Simion Mehedinți, căruia Maiorescu îi lasă în grijă „Junimea” și „Convorbirile literare”, asistăm, în biblioteca din apartamentele succesive ale lui E. Lovinescu, pe strada Câmpineanu 40, apoi, peste drum, la numărul 39 și, în fine, pe bulevardul Elisabeta, la plasarea strategică a participanților dinaintea Maestrului coliliu, prezidând la biroul care ascunde agendele „Sburătorului”, îl vedem pe Alexandru Macedonski, în odăițele șubredei căsuțe din Dorobanți, împărțind agate multicolore poeților bătăios romantici.

Grupările de pătimași sunt de găsit în texte mai mult sau mai puțin știute, unde se ascund, ca în niște cute ale spațiului și ale timpului, palpit de viață, scântei de inteligență, rafale de ironii, reproșuri crunte, binecuvântări, revelații, prăbușiri disperate, ieșiri tăcute din scenă, blesteme, șoaptă și urlet…