Perspectiva sofianică

Cartea propune o lectură interdisciplinară a operei lui Ioan Alexandru dintr-o perspectivă sofianică, articulând într-un demers hermeneutic teologia ortodoxă, literatura și filosofia. Lirica sofianică este interpretată ca spațiu al transfigurării lumii prin iubire și credință, loc al comuniunii euharistice, în care frumusețea vizibilă devine reflex al înțelepciunii divine. Poemele lui Alexandru sunt analizate în raport cu toposuri sacre (pustia, satul, patria), interpretate ca spații ale jertfei și ale mântuirii. Poetul-logofor este considerat purtătorul unui mesaj creștin profund, asumându-și o viziune integratoare ce unește istoria națională cu istoria mântuirii.