Patimitori și patimire în închisorile comuniste

Comunismul a optat pentru ateism, iar când ateismul s-a organizat programatic, sistemul, care făgăduia egalitatea şi bunăstarea maselor, s-a transfomat într-o mişinăie opresivă, a cărei ţintă majoră a constat în anestezia şi sterilizarea morală a românilor. Omul nou, pe care sistemul ideologic îl voia realizat, trebuia să fie perfect vidat de conştiinţa creştină atât în dimensiunea ei etnică, cît şi în cea familială şi individuală. Un om şi o societate în care viaţa să fie fără relief, de vreme ce însuşi sufletul naţiunii şi al individului trebuia aşa de mult mineralizat, încât glasul conştiinţei să nu mai poată reda decât lozincile materialismului dialectic ateu.