Patericul atonit

 Cei care cercetează viața monahala din Muntele Athos și faptele curajoșilor monahi care au apărat Biserica, realizează că acești apărători ai credinței noastre sunt ca vechii asceți ai Egiptului, Muntelui Sinai, Palestinei și Siriei, care au însetat după mântuire, sfințenie și cel mai bun drum ascetic al vieții. Calugării și pustnicii atoniți sunt deopotrivă de vrednici în ceea ce privește înfrânarea de la mâncare ca și acei asceți de odinioară din Răsărit, când luăm în considerare diferența condițiilor de climă din Athos care, fiind mai la nord, este rece în timpul iernii, după cum este și marea care îl scaldă de jur-împrejur. Dimpotrivă, țările din Răsărit, au un climat călduros și uscat, și favorizează o mai mare și mai îndelugată înfranare de la mâncare.