Părintele Serghei Bulgakov, vizionarul Înţelepciunii

Serghei Bulgakov este, de departe, una dintre personalitățile cele mai misterioase și mai controversate ale emigrației rusești ortodoxe. Mai în vârstă decât generația teologilor care au publicat direct în limba franceză (cum sunt cazurile deja celebre ale lui Vladimir Lossky și Paul Evdokimov), Bulgakov ajunge în Occident având deja o operă publicată în limba rusă și un prestigiu intelectual imposibil de ignorat (la fel ca Nikolai Berdiaev). Marea aventură a formării sale se petrecuse deja în Rusia, în ultima parte a secolului XIX, pe fundalul a ceea ce a ajuns s ă fie cunoscut drept Epoca de Argint (1890-1920).
Simpla înșiruire a cotiturilor biografiei sale arată amplitudinea sa umană și intelectuală. Paul Evdokimov îl prezintă sintetic: „Fiul unui preot, Bulgakov și-a întrerupt studiile de teologie și rămâne ateu până la vârsta de 30 de ani. Profesor de economie politică la Universitatea din Moscova, Bulgakov, sub in fluența lui Soloviov și a lui Florovski, trece de la marxism la idealismul filosofiei germane și de acolo la ortodoxie.
În 1918 este hirotonit preot. Exilat din Uniunea Sovietică în 1922, locuiește la Praga și, din 1924, predă până la moartea sa, teologie dogmatică la Institutul Sfântul Serghie din Paris”