Părintele Macarie Gușcă și neîmplinita dorință a înfăptuirii unui „Athos” vasiovean

Mi-a povestit careva dintre cei ce iubesc pe Domnul cu o voință nesăturată: „Dorind eu să cunosc lămurit dragostea lui Dumnezeu, mi-a dăruit acesta Bunul întru simțire și încredințare multă. Și așa de mult am simțit această lucrare, încât sufletul se grăbea cu negrăită bucurie și dragoste să iasă din trup și să ajungă la Domnul, nemaiștiind parcă chipul vieții acesteia trecătoare”. Cel ce a ajuns la trăirea acestei iubiri, chiar dacă ar fi ocărât sau păgubit de nenumărate ori de cineva (căci se întâmplă să aibă acesta încă pe cineva care să îl necăjească), nu se mânie împotriva lui, ci rămâne oarecum lipit de sufletul celui ce-l ocărăște sau îl păgubește.

Diadoh al Foticeii