Opere. Vol. I

Copilăria e, în general, un domeniu prodigios, de intuiţii înalte, asupra sensului vieţii, pe cari sau le uităm totalmente sau le studiem, conştient şi ştiinţific, de data aceasta mai târziu. Intuiţia esenţei sărbătoreşti, în forma cea mai intensă şi mai pură, am avut-o în copilărie. Când mă întorceam, atunci, duminicile, pe drumul curat de sat, de la biserică, imponderabil, cu sufletul gata să îl aduc prinos unuia mai mare decât tot ceea ce se vede, mi se părea că tot ceea ce e urât şi dureros a dispărut de pe lume, că universul întreg e o închegare suavă, de rouă şi flori, pe punctul de a se volatiliza, confundându-se în lumina divină, că au dispărut graniţele individuale, totul fiind nume, arbori, oameni, plante, peisagiu, toate având aceeaşi înţelegere şi, mai ales, acelaşi elan...