O scrisoare Domnului Hristos, în ceruri

Corabia se îndrepta tot mai mult, abia de i se mai vedeau pânzele, în zare. Toţi membrii familiei părăsiseră portul şi se întorseseră la treburi, doar bunica nu reuşea să se smulgă de acolo. Inima ei (mai mult chiar decât ochii, care nu prea o mai ajutau), îl petreceau pe mult-iubitul Anastasie. O Doamne, ţine-l în paza Ta! Îmi va lipsi atât de mult!...