Noi mărturii despre părintele Arsenie Boca

Apropiati-va de mine! – PS Daniil Partosanul.

O viata închinata schimbarii vietii noastre.

- Duhovnicul ne dezgroapa talantii Împaratiei.

- Sa nu calci legea iubirii (scrisoare a Parintelui catre Maica Teoctista; manuscris).

„Cine vine si ma cauta, nu vine degeaba!”.

„Daca nu alaptati copii, veti alapta cancer!”. „Nu cresteti câini, cresteti copii. Nu vreti copii? Traiti ca fratii”

Judecata de Apoi” si „Calea Vietii si calea mortii” în pictura Parintelui Arsenie Boca – PS Laurentiu Streza.

Despre darurile si sfintenia Parintelui.

Vindecari si dezlegari.

Cu Biblia în iad! „Nu dupa scripturi (In.19, 7) au rastignit ei pe Dumnezeu?

Postul si rugaciunea. Spovedania si împartasania.

Sfânta Liturghie si sfârsitul lumii. Preotii si Biserica – salvarea noastra.

Moartea Parintelui. „Parinte, nu am stiut cine esti!”.

„Singurul meu ucenic!”.

Viitorul României de Dumnezeu stiut. „România va fi înconjurata de flacari”

Cântare. Sfântul.

Rugaciuni primite de la Parintele Arsenie Boca.

ANEXE

 

Apropiaţi-vă de mine!

P.S. Daniil Partoşanul:  Sfântul Ilie, cât de mare prooroc era, simţea nevoia ca poporul să se apropie de el. „Apropiaţi-vă de mine” zicea Sfântul Ilie către poporul rătăcit al lui Israel. „Apropiaţi-vă de mine”, parcă ar vrea să ne spună preacuviosul Părintele nostru Arsenie, în toate zilele de prăznuire ale acestei sfinte mănăstiri, în toate zilele de pomenire, în toate zilele de hram şi de praznic, şi în duminici şi sărbători. „Apropiaţi-vă de mine” pentru că cine se apropie de Sfinţi se apropie de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu transpare prin Sfinţi şi ni se descoperă prin Sfinţi. Sfinţii, spun teologii ortodocşi, sunt, întru-un fel „întruparea Duhului Sfânt”. „Apropiaţi-vă de mine!”. Şi tot poporul s-a apropiat de Sfântul Ilie. A părăsit poporul pe preoţii lui Baal, s-a depărtat poporul de cei care-l duceau în rătăcire şi idolatrie şi s-a apropiat din nou de omul lui Dumnezeu, de Sfântul Ilie. Aceasta este salvarea, aceasta este soluţia şi pentru neamul nostru ortodox de pretutindeni: să se apropie de Hristos apropiindu-se de sfinţi, să se apropie de sfinţi ca să se poată apropia de Dumnezeu.

Simţim cu toţii, iată, după aproape 14 ani de la plecarea în veşnicie a Părintelui Arsenie, că poporul nostru românesc simte cine a fost, cine este şi cine mijloceşte în mod deosebit. Simte poporul şi se apropie de mănăstirea Prislop, de Părintele Arsenie, de mormântul sfinţiei sale, aşa cum avea să spună cu puţin timp înainte să plece dintre noi: „Va lua ţara foc din Prislop!”. E vorba de focul ceresc, de focul Duhului Sfânt, de focul harului lui Dumnezeu şi prin tot ceea ce se scrie bine, şi prin tot ceea ce se publică bine despre Părintele Arsenie, se simte că poporul are o sete duhovnicească deosebită care nu i se poate astâmpăra decât prin cuvântul cel viu şi adevărat al lui Dumnezeu, transmis nouă prin Sfinţii Părinţi, de la Sfinţii Apostoli şi până la Sfinţii zilelor noastre.