Ne vorbește părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani. Vol. XVIII

<<...Era în timpul ocupației. Eram pe atunci mare Protosinghel al Sfintei Arhiepiscopii a Atenei. M-am dus într-o zi la Ministerul Educației. Acolo l-am găsit pe guvernatorul german, care vorbea cu ministrul. Convorbirea avea loc în limba germană. Mi-am dat seama însă că tema convorbirii era părintele Augustin, care slujea atunci în Macedonia, și că dispozițiile neamțului numai bune nu erau față de părintele Augustin. Am intervenit și l-am rugat pe ministru să mă prezinte și să-i spună guvernatorului să ceară de la mine informații referitoare la părintele Augustin... Peste câteva zile a venit personal guvernatorul la biroul meu, la Arhiepiscopie, cu un translator, precum și cu alți trei, să le spun stenografi. L-a așezat pe unul aici, pe altul mai jos, iar pe altul mai încolo. Și atunci, imediat, a început o rafală de întrebări peste mine. Când am încheiat, mi-a spus: S-a hotărât execuția lui Augustin Kandiotis. După câte mi-ați spus, ezit să merg mai departe. Voi porunci ca urmărirea lui să fie mai vigilentă și mai sistematică. La cel mai mic lucru care va apărea împotriva lui, va fi executat, dar și voi veți răspunde. Cred că în Biserică există un aparat infernal, care funcționează rău, împotriva armatei de ocupație... 
Când a plecat, am luat penița și i-am scris câteva rânduri părintelui Augustin: "Părinte Augustine, se întâmplă asta și asta. Viața ta atârnă de un fir de ață. Te vor urmări continuu. Fii atent la fiecare pas al tău. Fii atent, fii atent, fii atent..." 
Iubiții mei, primesc o scrisoare pe care ar trebui ca și eu, care sunt episcop, și voi care sunteți mireni, să o avem deasupra patului și s-o citim în fiecare zi: 
"Iubitul meu părinte Hristofor. Am primit scrisoarea ta și îți mulțumesc pentru dragostea ta. Îți mulțumesc și pentru sfaturile tale, pe care însă nu le voi respecta. Viața mea nu valorează nici doi bani. Dacă n-or să mă ucidă germanii, mă va mânca un urs din pădurile Macedoniei. Așadar, mai bine să cad slujind și apărând poporul nostru martiric și părăsit de toți. Dacă nu te voi revedea, să ne întâlnim în Veșnicie. 
Cu dragostea lui Hristos, Augustin">>