Nasterea intru Imparatia cea neclatita

Nasterea intru Imparatia cea neclatita - Arhimandrit Sofronie 

... parintele Sofronie nu o data in scrierile sale, repeta ca toata existenta noastra - si vremelnica, si vesnica - atârna de felul cum întelegem noi pe Dumnezeu. Caci facand omul, Dumnezeu l-a gândit a fi chipul si asemanarea Sa (Fac. I: 26). Drept aceea, orice schimbare în întelegerea noastra despre Dumnezeu „aduce neaparat cu sine o schimbare corespunzatoare în simtirile, gândurile, facerile si reactiile noastre la tot ce ne înconjoara"

Marturia pentru Dumnezeu, precum o arata istoria omenirii, nu arareori a provocat nedumerire, îndoiala si chiar împotrivire. Este destul sa amintim cum au fost prigoniti Cuv. Maxim Marturisitorul, Cuv. Simeon Noul Theolog, si contemporanul nostru, Siluan Athonitul. Dar nici o încercare nu a putut stinge în ei flacara Dumnezeiestii iubiri care îmbratiseaza „pre toti si pre toate". Aceasta iubire doreste „ca toti sa se mântuiasca" (1 Tim. 2: 4) si pe toti sa-i întareasca în înalta noastra „chemare" (Ef. 4: 1). Fiecare om, potrivit poruncii lui Hristos, este chemat la desavârsirea asemanarii cu Dumnezeu: Fiti dar voi desavârsiti, precum si Tatal vostru Cel din ceruri desavârsit este (Mt. 5: 48).

In cuvintele Parintelui Sofronie: „De întelegerea înaltata sau înjosita a omului atârna credinta sau necredinta lui", caci „cred în Hristos cei care cred in propria îndumnezeire". El însusi explica aceasta atârnare: „Când se micsoreaza adevaratele dimensiuni ale Dumnezeiestii Descoperiri pentru fiinta omului, atunci se exclude orice putinta pentru om de a ajunge la masura adevaratei pocainte".

Astfel, într'o scrisoare catre sora sa, el scrie: „Sustin ca a micsora gândul cel mai inainte de veci al Facatorului pentru om este nu numai o gresala, dar cu adevarat un mare pacat. Din pricina faptului ca oamenii nu vad nici în sine, nici în fratele lor adevarata si vecinica vrednicie, ei sânt ca fiarele de salbateci unii cu altii si atât de usor se omoara unul pe altul". Iar aceasta vrednicie este cu adevarat dumnezeiasca, si avem nevoie de multa îndraznire ca sa putem crede în îndumnezeirea noastra pâna la deplina asemanare cu Dumnezeu. Aceasta îndraznire ne este vestita în bunavestire evanghelica si de catre parintii Bisericii Dreptslavitoare.

însusi Parintele Sofronie scrie despre aceasta dupa cum urmeaza: „Se poate ca textele citate din Sfânta Scriptura si din Sfintii Parinti, si care vorbesc de egalitatea si deplina asemanare a omului cu Dumnezeu, sa sminteasca pe multi crestini. Dar, drept vorbind, smintirea nu face decât sa poarte marturie ca întelegerea lor psihologica a smereniei nu le-a îngaduit sa ajunga la adevaratul înteles al Dumnezeiestii Descoperiri". 

CUPRINS: 

PARTEA I NEVOINTA DOBANDIRII CHIPULUI CELUI DINTÂI

CAILE NEVOINTEI CUVÂNTARII DE DUMNEZEU

CUVÂNTAREA DE DUMNEZEU CA RUGACIUNE UNIMEA BISERICII DUPA CHIPUL SFINTEI TREIMI

Taina Sfintei Treimi

Descoperire si constiinta dogmatica

Antinomii ale theologiei treimice îndumnezeirea

Calea unirii

PARTEA A II-A CHIP SI ASEMANARE

CHIP SI ASEMANARE

Pentru om Omul - persoana

Maretia crestina a omului

Mai-nainte-rapirea împaratiei

Pentru omul contemporan

PARTEA A III-A DEVENIRE CUVÂNT PENTRU MONAHISM

TEMEIURILE NEVOINTEI ORTHODOXE PENTRU NEAPARATA TREBUINTA A CELOR TREI LEPADARI

O PARALELA ÎNTRE NUNTA SI MONAHISM PENTRU CELE DOUA CHIPURI ALE SMERENIEI PENTRU ASCULTARE PENTRU RUGACIUNE PENTRU POCAINTA SCURTE

ÎNSEMNARI DINTRU ALE NEVOINTEI

Nasterea întru împaratia cea Neclatita

Pentru asemanarea cu Hristos

Pentru iertarea gresalelor

Pentru „sanatatea" monahului

Pentru har

Pentru cea de obste mântuire

TESTAMENT

PARTEA A IV-A PE CULMEA THAVORULUI

PENTRU DUMNEZEIASCA VEDERE CUVÂNT LA SCHIMBAREA LA CHIP A DOMNULUI

Pentru lumina Thavorului

Postfata traducatorului