Mă așteaptă tata cu flori roz

Am parcurs cu zâmbetul pe suflet noua, a doua, carte de gânduri în vers a Loredanei Toroczkai. O carte dincolo de cuvinte, și recunosc că uneori e minunat să fii surprins de astfel de exerciții. Punte între grija ei de viață și dorul de ai săi - fiecare după numele și locul său, aș spune - volumul acesta alcătuiește un nimb de liniște. Nu-i de citit, credeți-mă, decât fără mască pe suflet. Un joc, secund și fecund. O desfacere dintr-o mare frică la care ne facem părtași pe toți cei de-acum. (...)

Născută din experiența unei întâniri cu moartea, cartea propune, în fapt, o întâlnire cu Învierea. Sau, dacă vreți, o Întâlnire. Recunosc în versurile-gând ale Loredanei sinceritatea, simplitatea și hotărârea ei de a fi viață și a dărui viață. Nici un cearcăn pe poezii, par a fi matinale, din dimineața fără de sfârșit a Vieții celei de după moarte.

Părintele Constantin Necula