Logică și spiritualitate. Vol. I - Intelecție și vedere

Întrebarea polemică a lui Tertulian, „Ce au în comun Atena și Ierusalimul? Academia și Biserica?”, a străbătut istoria creștinismului și nu de puține ori revelația și experiența credinței au fost afirmate în tensiune cu „ înțelepciunea din afară”. Însă există și o tradiție apologetică, inaugurată de Sf. Iustin Martirul și Filosoful, potrivit căreia filosofia care-L caută pe Dumnezeu primește providențial capacitatea de a veni în întâmpinarea revelației și de a ajuta la formularea teologică a credinței. Părintele prof. Nichifor Tănase preia curajos această mare temă a începuturilor creștine și o tratează erudit și convingător în spațiul cercetărilor despre isihasm și al raporturilor acestuia cu filosofia. Cu o excepțională cuprindere teologică și istorică, cartea sa ne vorbește despre natura și scopul teologiei răsăritene, analizând diferențele și complementaritățile față de cea occidentală. Percepțiile înrădăcinate sunt salutar nuanțate, iar marile dimensiuni ale teologiei ortodoxe de inspirație palamită sunt văzute în complexitatea lor structurală și puse în lumină cu prospețime și rigoare. Părintele prof. Nichifor Tănase ne arată cum rațiunea, în exercițiul ei hermeneutic, iese din capcanele autoreferențiale și devine instrumentul unei logici pe care însăși cunoașterea experiențială a lui Dumnezeu o conține, fără a se reduce la ea. Experiența luminii, odată încredințată limbajului uman, nu neagă rațiunea creată, ci o înalță și o transfigurează.

Pr. Bogdan Tătaru-Cazaban