LITURGHIER MISIONAR

 

În „Concepţia misionară a Bisericii Ortodoxe Ruse” din 27 martie 2007, una din metodele misionare ale Bisericii este numită „liturghia/slujba misionară”, adică Liturghia şi Laudele la care rugăciunile preotului se citesc în voce, iar la nevoie, preotul face unele pauze în timpul slujbei, pentru a veni cu unele explicaţii catehetice. Cu mult înainte de această hotărâre sinodală, şi nu doar în Biserica Rusă, preoţii au simţit nevoia unei astfel de „Liturghii misionare”, dar în lipsa unei rânduieli oficiale, fiecare slujea cum credea că e mai bine. Asistând personal la unele din aceste slujbe, conştiinţa mea de preot şi „liturgist” a cunoscut stări şi de admiraţie, dar şi de dezamăgire. Cu greu însă m-am lăsat convins să elaborez o rânduială „avizată”, care să-i ajute şi pe cei mai puţin iniţiaţi.

 

Prin urmare, acest Liturghier reprezintă o versiune de probă a unui proiect de reeditare a textelor liturgice în conformitate cu vechile rânduieli şi practici ale Bisericii, adaptate la realităţile şi necesităţile misionare ale timpului şi locului în care trăim şi slujim, după o minuţioasă cercetare a istoriei şi textologiei rânduielilor liturgice. Fiecare element sau text liturgic menţionat aici, fie el şi cel mai neînsemnat sau necunoscut, are cel puţin o mărturie istorică în bogata Tradiţie a Bisericii – acesta fiind principalul criteriu după care am lucrat.

Rugăciunile preotului au fost plasate la sfârşitul ecteniilor, înainte de ecfonise, aşa cum au fost ele concepute, deşi unele au rămas să fie citite în taină (la Vecernie sau la Utrenie), întrucât rugăciunile provin din rânduiala Catedralei din Constantinopol, unde Vecernia şi Utrenia avea o cu totul altă rânduială şi nu corespunde numărului de ectenii şi cântări de acum.

Explicaţii detaliate privind unele modificări realizate, în special la Liturghie, se pot găsi, conform paginilor indicate, în cartea "Liturghia Ortodoxa, istorie si actualitate", editia a II, Sophia, Bucuresti 2013. Pentru cei care nu au studiat acest tratat istorico-liturgic le va fi mai greu să înţeleagă unele schimbări pe care le vor întâlni în rânduiala de faţă.

Acest Liturghier nu se vrea a fi un substitut sau o corectare a Liturghierului oficial, ci reprezintă doar o formă de redactare, care-i poate ajuta pe unii preoţi şi credincioşi să înţeleagă mai bine sensurile adânci ale cultului ortodox. Cu binecuvântarea chiriarhului, rânduiala propusă aici poate fi folosită în cult, iar elementele care aici lipsesc, vor fi preluate din Liturghierul oficial."

 

Cuprinsul acestei cărţi este şi el interesant şi oarecum diferit faţă de Liturghierul clasic (oficial). Aici, pe lângă Liturghia Darurilor Înaintesfinţite unită cu Vecernia avem şi o Liturghie specială a Darurilor Înaintesfinţite unită cu Obedniţa, pentru a putea fi săvârşită în prima jumătate a zilei. De asemenea, am diortosit şi editat Rugăciunile [din spatele] Amvonului pentru principalele sărbători şi zile speciale ale anului liturgic. În Anexă am editat şi Antifoanele zilnice ale Liturghiei, uitate în tradiţia liturgică românească, precum şi unele comentarii mai extinse care justifică şi explică anumite modificări făcute în textul liturgic.

 

CUPRINS: