Lacrimile îngerilor

Pădurea Hagieni este foarte frumoasă; copaci feluriţi împodobiţi cu păsărele, poieniţe înn care se joacă fluturi şi flori de tot felul că poţi să-ţi faci coroniţă de neuitat.
Era vară. Nişte şcolari veniseră în excursie. Se jucau de nu le ajungea poieniţa cât era de mare.
În apropiere păşte un cârd de oi, iar cioban era un călugăr bătrân de la mănăstirea Hagieni. Părintele şedea pe o piatră şi privea tăcut în depărtare.
Tudor, un băieţel iute şi gălăgios se străduia să se caţere pe o strâncă destul de înaltă...