La femme chocolat

Lucian Negrişor este îndrăgostit de femeia de ciocolată. Nu vă opriţi din drum voi cei care sunteţi în căutarea aromelor care vi se propun de obicei într-o anumită literatură română tradusă în limba franceză și unde trezirea senzorialului se mulţumeşte cu evocarea specialităţilor naţionale. Când nu e vorba de privări sau de penurii de tot soiul, bucuria şi desfătarea provin de la cărnuri şi alcooluri cu stampilă „naţionale” (mititei, sarmale, murături, dorobanţi, bragă). Senzualitatea acestui scurt roman, mai degrabă o lungă nuvelă, este conţinută, încă din titlu, în gustul mai rafinat al unui produs de lux la vremea apariţiei (1924). Gustul dulce-amărui al ciocolatei sugerează ambiguităţile personajului principal. „Sălbătăciune omnipotentă a imaginarului copilăresc” după cum scrie Louis-René des Forêts sau halucinaţie de iubire cu iz de literatură ştiinţifico-fantastică? Tânăr Werther neîndemânatic, Lucian Negrişor este în cumpănă între două femei, între prăpastie şi salonul domnişoarei Eleonora, îmbătat parcă de culoarea ei şi ţine astfel cititorul cu sufletul la gură dincolo de sfârşitul romanului.