La curţile duhului. vol.2. Vetre mânăstireşti din Transilvania şi Maramureş

Mărturisesc faptul că eu însumi am rămas uimit de numărul mare de locuri sfinte în care Dumnezeu mi-a făcut hodină sufletului în acest deceniu de febrilă căutare... A reieşit, la un calcul sumar, un număr impresionant de mânăstiri, schituri şi biserici pe care le-am cercetat cu întrebarea (mai mult sau mai puţin "inspirată"), cu aparatul foto, cu nesomnul, cu osteneala drumurilor, dar şi cu gustul (la trapeză), cu umorul şi cu naturaleţea obligatorie oricărei abordări a unui spaţiu sacru.
Să aveţi o lectură plăcută, dar mai ales folositoare! Aşa cum folositoare mi-au fost şi mie aceste drumuri la mânăstiri, care au fost cea mai emoţionantă călătorie spre mine însumi. Închei cu înţeleapta zicere a maestrului Grigore Leşe: "A trebuit să mă risipesc ca să mă adun. Acum ştiu cine sunt". Iar eu m-am risipit stând şi m-am adunat călătorind... Şi călătorind, am aflat cine sunt.

Răzvan Bucuroiu