Istoria Sfintei Cuvioase Teofana Basarab

Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab, fiica domnitorului Basarab I Întemeietorul (1310-1352), este cea dintâi monahie de neam român cunoascută în istorie, făcând parte din ceata marilor nevoitori isihaști. Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab a viețuit pentru o scurtă perioadă într-o mănăstire de lângă Târnovo, în Țaratul BUlgar, apoi și-a ales o nevoință mai aspră, viețuind pustnicește mai întâi la Mănăstirea Ivanovo, apoi în ultima parte a vieții la Mănăstirea Albotina, căutând să deprindă rugăciunea lui Iisus. Această mare cuvioasă isihastă, vlăstar al dinastiei Basarabilor, a rămas în memoria vie a Bisericii, în evlavia ierarhilor, a preoților, a călugărilor și a mirenilor ca pildă de smerenie, de răbdare, de înfrânare și de iubire jertfelnică.