Isprăvile lui Păcală

Când pe munte-a 
pus piciorul
cruce și-a făcut voios;
Apoi s-adânci-n
desimea codrului 
întunecos.
Și sub câte-un brad,
la umbră,
fără grijă de nimica,
Sta, cânta cu drag
din fluier, cât de mare-i ziulica.