Împotriva lui Iulian Apostatul. Cuvântul 4

„După aproape o jumătate de veac de stăpânire creştină şi de toleranţă generală a cultelor, timp în care formele civilizaţiei şi culturii elenice se destrămau sau se prăbuşeau, păgânismul găseşte în personalitatea împăratului Iulian un ultim reprezentant dârz şi hotărât, care, pasionat de frumuseţile şi valorile elenismului, încearcă să-i insufle viaţă şi să-l impună ca singura spiritualitate ce deriva din vechile tradiţii ale celui mai nobil neam de pe pământ şi care putea asigura demnitatea şi splendorile unui viitor de aur. Biserica a fost în gravă primejdie, fără să fie ameninţată în însăşi existenţa ei. Iulian moare numai după un an şi jumătate de domnie. Nu se poate bănui până unde precis şi-ar fi realizat planul de restabilire a păgânismului dacă ar fi trăit mai mult. 
În timpul domniei lui, iritarea creştinismului a fost împinsă până la exasperare. Măsurile sale vexatorii n-au clintit însă decât pe cei slabi. Marea majoritate a rezistat cu vrednicie şi tărie asalturilor. Au fost chiar şi reacţii violente din partea maselor creştine. Nu s-a schiţat însă nici o replică scrisă – în timpul domniei lui Iulian – de nici un membru al elitei creştine. Aceasta cunoştea, desigur, bine dispoziţiile sufleteşti ale împăratului şi planul lui de reabilitare a păgânismului, pentru a-şi fi dat seama că orice încercare ar fi fost zadarnică. 
Replica lumii culte creştine la tentativa lui Iulian a venit după moartea acestuia. Ea e datorată condeiului ager şi înflăcărat al Sfântului Grigorie de Nazianz. Intitulată Λόγοι Στηλιτευτικοί, această replică e un document de mare importanţă al vremii. În el se reflectă, ca într-o oglindă, nu numai personalitatea autorului, ci şi toate datele ultimei bătălii dintre creştinism şi păgânism. Grigorie a trăit această luptă; el este un actor şi un martor ocular. Informaţiile date de el, deşi de multe ori stropite cu focul pasiunii şi al pornirii spumegânde împotriva lui Iulian, sunt de o mare valoare pentru cunoaşterea dispozitivului forţelor culturii păgâne şi mai ales pentru a ne face o idee despre psihologia timpului.” 
pr. prof. dr. Ioan G. Coman