Împotriva falsei uniri bisericești

Suntem conștienți că această carte, scrisă „cu multă înțelegere”, va fi criticată de mulți ca fiind nepoliticoasă și răuvoitoare, căci în vremurile noastre fățarnice sunt respectați ca adevărați creștini doar acei oameni care nu au în inimile lor focul credinței, și îndeosebi al credinței ortodoxe (adică adevărate) – și așa se face că ei sunt căldicei, lipsiți de duh, servili și dispuși la compromisuri, așa cum sunt multe dintre acele persoane implicate în mod sistematic în Teologie. Lumea a învățat să-i considere pe acești oameni creștini buni și răbdători, în vreme ce îi detestă pe cei care sunt asemeni scriitorului acestei cărți – și anume, cu spirit înflăcărat – ca fiind fanatici, intoleranți, superstițioși și mărginiți, închinându-se, chipurile, unor forme lipsite de conținut.

Vai, astăzi, teologii au sfârșit prin „a lupta pentru această lume”! Bărbați preocupați de religie scriu teancuri de cărți, mari și importante, înțesate de așa-zise „învățăminte teologice” care, din pricina metodei de cercetare a problemelor religioase, nu sunt decât cunoaștere lumească, pe care Apostolul Pavel o numește „amăgire deșartă” și „înșelătorie vicleană”.