Imnuri gnostice

Textele cuprinse in editia de fata – Imnul Perlei, Imnul lui Iisus, Cantul de nunta al Intelepciunii si alte fragmente de imnuri – pastreaza caracteristicile generale ale celor mai multe productii literare gnostice. Comentariile si notele care insotesc textele reusesc sa evidentieze atat continutul ideatic, doctrinar al acestora, cat si multiplele raporturi pe care ritualurile descrise in ele le au cu alte traditii, indicand astfel convingator atat posibilele surse de inspiratie ale gnozei, cat si caracterul sincretic al acesteia.

Imnul lui Iisus nu este un imn, ci un ritual misteric, probabil cel mai vechi ritual crestin descoperit. Din aceasta perspectiva, acesta poate fi inchipuit ca un dialog intre doua persoane. Una dintre ele era Invatatorul, Initiatorul, iar cealalta, cea care trebuia sa fie initiata. Telul suprem al intregii gnoze era unirea omului mic cu Omul Mare, a sufletului uman cu sufletul divin.

Cantul de nunta al Intelepciunii este o oda dedicata intelepciunii, unde Intelepciunea reprezinta Sophia gnostica, sufletul omenesc purificat, asteptandu-si Mirele si Complementul divin, pe Hristos. Poemul ne furnizeaza informatii importante despre acea mare taina care in Antichitate era indeobste cunoscuta sub numele de Casatorie Sacra.

Imnul Perlei este „un vechi imn gnostic despre suflet, care este trimis din salasul sau ceresc pe pamant, iar acolo isi uita atat originea, cat si misiunea pana cand este trezit de o revelatie din inalt; dupa care, el isi indeplineste sarcina ce i-a fost incredintata si se intoarce in taramurile superioare, unde este reunit cu vesmantul ceresc, echivalentul sau ideal, si se alatura Puterilor ceresti cele mai inalte”. (H. Noeldeke)



„In cosmogonia babiloniana Perechea divinitatii supreme era Intelepciunea. Intelepciunea locuia in adancurile Marii si impreuna cu Ea, divinitatea creatoare.



«Pe varfurile cele mai inalte, pe cale, la raspantiile drumurilor sta [Intelepciunea], pe langa porti, in imprejurimile cetatii, la intrarea portilor».



Gnosticii stiau ca se refera la Sophia asezata in Taramul din Mijloc, deasupra celor sapte sfere ale sortii, adica in a opta sfera sau ogdoada, la Portile Maretului, adica Intrarile Pleromei sau Plenitudinii, Shekinah, la care conduc Caile de Intoarcere. Ea este astfel Mijlocitoarea dintre Superior si Inferior, si aduce la manifestare lumea sensibila potrivit prototipurilor spirituale; de aceea ea este numita Mama si Mama a vietuitoarelor. Mai este numita Mama a luminii sau Mama Stralucitoare, precum si Putere de Deasupra, si ea este obarsia tuturor sufletelor.”

Imnuri gnostice