Homo ironicus. O abordare antropologică a ironiei filosofice

„Lucrarea reprezintă împlinirea unui demers inter- și transdisciplinar, în care subiectul supus cercetării trece prin mai multe tipuri de analiză: antropologică, psihanalitică, retorică, estetică, etică, psihologică, precum și istorico-filosofică. Direcțiile de investigație utilizate nu se inspiră, deci, numai din studiile propriu-zis filosofice, ci și din lucrări de teologie, critică literară, teoria comunicării, etologie, biologie evoluționistă, neuroștiințe și filosofia minții. Importanța definitorie a prezentului volum rezidă în perspectiva umanistă inedită pe care o aplică tuturor formelor de expresie ironice, în sensul dezvoltării unei estetici a existenței umane contemporane.”

Autorul

„Ca un adevărat administrator, omul, prin intermediul iubirii, dar și al gândirii de care e capabil, e invitat să ia parte la un proces de umanizare cosmică și de îndumnezeire a spațiului pe care-l locuiește; umanizarea fiind procesul cvasi-ironic prin care omul se redefinește încontinuu, în funcție de complexitatea naturii înconjurătoare care i se revelează. Pentru aceasta, omul consumator ar trebui să înceteze să se raporteze la propria existență ca la o ființare-în-afara-naturii.” 

(fragment)