Gânduri și icoane din vremea războiului

Gândurile au aripi. Ele zboară în lume fără să fie văzute, ducând cu dânsele putința binelui și a răului. Cei care le zămislesc, și mai mult încă, cei care le aștern pe hârtie, trebuie să aibă grijă de sămânța pe care o seamănă și o împrăștie. Un gând frumos poate să fie ca o biserică în care omul își odihnește sufletul, iar gândul rău este neghina care înăbușă grâul cel mai curat și mai rodnic.
Gândurile au aripi — de aceea să fim cu grijă pentru gândurile trimise în lume, mai ales în ceasul când soarta își coboară umbra ei asupra viitorului nostru și asupra onoarei unei țări care s-a ridicat la o culme înaltă prin credința, prin jertfa, prin suferința și prin idealul care a trimis-o în luptă.
Măreția unui popor nu stă numai în ceasul biruinței, ci mai ales în puterea lui de a suferi. De aceea gândurile fiecăruia trebuie să fie ca stâncile cu care clădești o fortăreață împrejurul onoarei patriei, o fortăreață atât de tare încât generațiile care vor veni să se simtă sigure între zidurile ridicate pe morminte — pe mormintele acelora care și-au dat viața pentru un ideal, ziduri cimentate de sângele vitejilor și de lacrimile celor care îi plâng.
Gândurile au aripi — de aceea ia aminte la gândurile pe care le trimiți în lume...
Regina Maria a României