Frumusețea lucrurilor ultime

Editura Sophia/ Editura Platytera

În ce măsură stilistica textului lui Florin Caragiu este cea a unui matematician cu cunoștințe de teologie ori cea a unui teolog cu deprinderi și gândire de matematician rămâne să cântărească cititorul. Fără a uita, desigur, de numitorul comun și de simfonia aduse prin infuziile de poezie. Și nici de isihia nu se cuvine a uita în această șaradă... (Marius Vasileanu)

Autorul vorbeşte despre omul obişnuit şi despre întâmplările pe care le trăieşte zi de zi, îndemnându-l să-şi recupereze modelul iconic şi să-l urmeze. Centuria lui Florin Caragiu se află, cu siguranţă, în prelungirea Predicii de pe munte, îndreptar dumnezeiesc pentru intrarea în Împărăţie. (Paul Aretzu)

Aici e o supremă poetică a chenozei, slujindu-ne împărătește, irigând comunul cu comuniunea, și-astfel molipsindu-ne definitiv de dorul „vederii finale asupra lumii”. (Chris Tănăsescu – MARGENTO)

Într-un fel, toutes proportions gardées, e idealul de critică literară spre care tindea Sainte Beuve în secolul al XIX-lea francez: a infuza, prin actul lecturii, mai multă realitate decât era înainte. Nici destructurare și nici resemantizare așadar, ci sporul de lumină tainică adăugat la corola de minuni a lumii. (Virgil Borcan)