Factorii intrapsihici ai calităţii vieţii

În ultimii ani interesul pentru spiritualitate a crescut, aşa cum putem observa cu uşurinţă privind abundenţa de cărţi, articole, emisiuni televizate, cursuri, seminarii, conferinţe şi tot felul de activităţi care apar peste tot în jurul nostru. Dar comportamentele spirituale şi religioase sunt parte a experienţei umane în căutarea sacrului, raportarea la valori umane înalte: adevăr, iubire şi altruism, experimentarea unor stări profunde de sens şi scop al vieţii, trăirea unui sentiment de apartenenţă la întreg, de acceptare şi integrare. 
Relaţia dintre spiritualitate şi starea de bine psihologică a fost cea mai studiată, cu toate dificultăţile metodologice provenind atât din dificultatea definirii conceptului multifaţetat al spiritualităţii/ religiozităţii, cât şi din problemele conceptualizării sănătăţii mintale. În virtutea acestor dificultăţi metodologice, lucarea prezentă îşi propune să identifice implicaţiile unui program de consiliere religioasă asupra dispoziţiei iertătoare, atitudinii de recunoştinţă şi strategiilor de coping religios şi stării psihologice de bine, verificând modelul valid de predicţie a stării psihologice de bine pe baza celor trei predictori amintiţi. 
Din acest motiv consilierea religioasă alături de cea psihologică şi psihoterapie este recomandată pentru a ajuta pe clienţi să îmbunătăţească calitatea propriei vieţi, să schimbe credinţele, să gestioneze efectul emoţional provocat de situaţiile negative de viaţă şi să identifice noi modalităţi adaptive prin care să confrunte sarcinile dezvoltării şi factorii de stres. 
 
Autorul