Epistole. Vol. II (Epistolele 1-300)

„Nădejdea în Dumnezeu este un turn fortificat care nu numai că ne promite izbăvirea de cele rele, dar chiar şi atunci când suntem încercaţi de ispite ne ajută să rămânem netulburaţi. Fiindcă cel care este eliberat de slăbiciunile omeneşti şi se sprijină pe sine prin nădejdea cea cerească, nu numai că reuşeşte foarte repede să scape de cele rele, dar chiar şi când acestea continuă să existe, nu se tulbură, deoarece rămâne drept, punându-şi nădejdea în această ancoră sfântă. Foloseşte-o deci şi tu, şi te vei ridica deasupra tuturor ispitelor”. (Epistola 17)

„Trebuie ca mintea, cea care este regina şi împărăteasa trupului nostru, să vegheze la porţile simţurilor cu gânduri hotărâte, întărită peste tot şi înconjurată de armele duhovniceşti, care să preîntâmpine, să pună capcane şi să-i împiedice pe vrăjmaşii diavoli să intre. Nu trebuie să le permită mai întâi să intre, şi abia apoi să pornească bătălia împotriva lor, deoarece lupta va fi cu mult mai grea şi, de obicei, este câştigată de cealaltă tabără, care ne fură cununa biruinţei. Exact din această pricină şi Logosul mântuitor, Cel care pe toate le vede cu privire neprihănită, l-a ameninţat că-l va pedepsi, pentru ca lupta noastră să nu devină din cale afară de dificilă şi mult prea greu de câştigat, ci la îndemână şi abordabilă. Şi să nu uităm că ceilalţi legiuitori pedepsesc doar fapta, nu şi pe cel care ne duce în ispita săvârşirii”. (Epistola 107)