Epistole pastorale

Ca să nu plângem ca națiune, ca popor, ca societate, ca familie și ca perosane, trebuie ca fiecare dintre noi, și cu toții împreună, să spunem stop. Până aici și nimic mai mult. Pentru că am ajuns la limită, până pe marginea prăpastiei. Să nu vă pară bizar. Vom dispărea de pe fața pământului cel poluat. Aceasta este cea mai mare și primejdioasă poluare a pământului, poluarea din pricina imoralității, poluarea din pricina imoralității, poluarea spirituală, cu mult mai rea și mai dăunătoare decât poluarea mediului natural, care trebuie să ne intereseze pe toți.
Însă poluarea mediului înconjurător influențează și vatămă numai trupul nostru, sănătatea noastră somatică, pe când poluarea morală dăunează amândurora. 
Dacă vrem, așadar, să nu dispărem, precum Sodoma și Gomora, unul este leacul: pocăința; pocăința din Ninive și întoarcerea la Dumnezeul nostru, al tuturor. Este vorba despre ținerea riguroasă a poruncilor lui Dumnezeu.