Episcopul Gherasim Putneanul - Cuminţenia candelei

Peste ani buni, copiii noştri vor şti că Arhiereul Gherasim Putneanul - cât de bine se potriveşte apelativul geografic! - a fost printre noi, a trăit, a scris şi a slujit, ca un prieten al lui Hristos, ca un pelin de vindecare a inimii Neamului, rănită de dor de Împărăţie. Fugit în pustia de Aşteptare a Cămârzanilor, Arhiereul Gherasim ne lasă în mâini un Testament de foc sfânt şi dragoste. Pe bună dreptate scria - cred eu că despre astfel de oameni ca Vlădicul - Sfântul Ignatie Briancianinov: Desăvârşirea creştină constă în curăţia inimii căruia Dumnezeu se arată şi a Cărui sălăşluire în inimă se vădeşte prin multele şi feluritele daruri ale Duhului Sfânt. Cine ajunge la această desăvârşire este un luminător, ce nu printr-o slujire trupească, ci prin slujirea în duh împlineşte porunca iubirii aproapelui, călăuzind pe cei care doresc mântuirea, ridicându-i din cădere, tămăduind ranele lor sufleteşti... Adevărata mândrie diavolească este a tăgîdui darul lui Dumnezeu acolo unde este, ca şi cum nu ar fi. N-avem a tăgădui niciuna din harismele minunii de om al lui Dumnezeu ce a fost - ce zic, este! - Vlădica Gherasim. Din înaltul cerului, sper, din inimă, să recitească dimpreună cu noi această carte şi să-şi facă milă, cum făceau mereu, să ne sprijine cu blajina sa smerită rugăciune.
Ca dintr-un volum cu vederi din Rai, Avva Gherasim ne zâmbeşte. Primiţi-i zâmbetul şi îmbărbătaţi-vă...

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula