Englezul, francezul, spaniolul

Din tabloul dotat de istorie și psihologie cu o unitate izbitoare, Madariaga detașează trei componenți: francezii, englezii și spaniolii. Cele trei popoare ale Europei sunt privite ca persoane distincte, cu trăsături specifice, constituite din suma persoanelor cu trăsături specifice, care intră în componența întregii națiuni, tot așa cum suma persoanelor popoare alcătuiește transparența unitară a spiritului european. Însuși titlul eseului, la singular: Francez-Englez-Spaniol, sugerează această personalizare. Aplicat, sistematic, limpede, într-un cuvânt, cu o metodă ce amintește studiile politehnice de bază, făcute la Paris, Madariaga le analizează în raport cu însușirile lor dominante, urmărind modul în care se constituie și se nuanțează aceste însușiri în complexul fapt psihologic care este o națiune. Bogăției multilaterale a informațiilor din diferite discipline, căci autorul este în egală măsură istoric, psiholog, sociolog, filolog, critic literar și de artă, să-I adăugăm farmecul și adeseori umorul scriitorului Madariaga, toate, laolaltă, oferind o lectură pe cât de instructivă, pe atât de delectabilă.

 

Spania este națiunea directoare a istoriei atunci când lumea luptă pentru principii de natură spirituală unitate împotriva varietății și când bogăția în discuție este dintre cele care trăiesc în sufletul oamenilor; Franța preia direcția istorică atunci când lumea, devenită intelectuală și clasică sub presiunea Renașterii, descoperă și asimilează ideile care vor sluji la construirea societății moderne; Anglia preia conducerea atunci când, ciclul francez odată încheiat cu marea Revoluție și cu rezolvarea problemei libertății, lumea își îndreaptă atenția asupra cuceririi lucrurilor, se consacră economiei și comerțului și vede scopul vieții în răgazul și în liniștea înlesnite de încrederea mutuală. Pentru fiecare perioadă din istoria ei, umanitatea a găsit așadar o națiune protagonist reprezentativă.