Dumnezeu şi sufletul în poezia română contemporană

De la Psaltirea lui Dosoftei, până la Psalti­rea lui Vasile Militaru, toţi reprezentanţii consacraţi şi unanim recunoscuţi ai literelor române mărturisesc o credinţă vie în Dumnezeu şi în existenţa sufle­tului independent de trup şi nemuritor. Arta cea mai idealistă, cea mai veche şi cea mai cinstită din templul artelor, poezia, înalţă imnuri de slavă, se închină şi cântă mărirea lui Dumnezeu, în perfectă armonie cu concepţia cuprinsă în căr­ţile sacre ale creştinismului. Cu alte cuvinte, poe­zia românească împlineşte nu numai o misiune artis­tică, ci şi un apostolat religios creştin, spre onoarea şi gloria ei.

(Preot Ilarion V. Felea)