Diversitatea spirituală dăruită de Dumnezeu în istoria Bisericii

Sfânta Treime şi unitatea Sa depăşesc orice posibilităţi omeneşti de înţelegere. Studiul nostru de istorie a Bisericii nu-şi poate nici măcar imagina deplina măsură a unei astfel de unităţi, şi cu atât mai puţin poate să o caute în istoria Bisericii. Puţinul care poate fi întâlnit în Biserica de pe pământ în ceea ce priveşte unitatea trebuie să interpreteze credinţa drept urmă minimă a unei iviri a milei nesfârşite de Dumnezeu dorită (şi a unităţii de Dumnezeu dorită). Totuşi, Bisericile noastre comit adesea greşeala, când caută unitatea Bisericii, să dorească o unitate care să fie înţeleasă cu posibilităţile pământeşti de cunoaştere. Ele credeau că promovează unitatea Bisericii dacă năzuiau la alegerea unitară a cuvântului în propovăduirea Sfântului Adevăr, respectiv a unităţii în conducerea Bisericii. Au provocat însă schisme şi dezbinări asupra cărora ne vom apleca în cele ce urmează”. (Ernst Christoph Suttner, din „Cuvânt înainte”)