Despre pocăinţă şi spovedanie

Sophia/Metafraze 
 
Începutul unei viețuiri noi, al unei reînnoiri care ne face prieteni cu Dumnezeu, este pocăința, în primul rând, și apoi spovedania. Atât Sfântul Nectarie, contemporanul nostru, cât și Sfântul Simeon ‒ cel cinstit cu numele Teologiei ‒ se întâlnesc în grija lor paternă pentru noi, cei de azi, și ne descoperă profunzimile teologice ale acestei teme mereu actuale, care unește modernitatea cu tradiția autentică, altfel spus, timpul degrabă-trecător cu veșnicia, răscumpărând toate căutările și neliniștile sufletului omenesc. 
*** 
Și toți cei asemenea lor, care au păzit până la moarte poruncile lui Dumnezeu și L-au urmat pe Hristos prin răbdarea în ispite, și-au pierdut sufletele în lume din iubire față de Dumnezeu, dar și le-au aflat întru viața veșnică; aflându-și sufletele, și le-au aflat în lumina cea mai presus de minte și în această lumină au văzut „lumina cea neapropiată”, pe Dumnezeu Însuși, după cum e scris: „Întru lumina Ta vom vedea lumină”. 
Sfântul Simeon Noul Teolog