Despre crearea lumii și a omului

Cât de multe prilejuri de bucurie binecuvântată ne stau înainte prin bunătatea lui Dumnezeu! Din neexistență am fost aduși la existență; am fost făcuți după chipul Ziditorului (Facerea 1, 26); avem minte și cuvânt, care ne completează firea; cu ajutorul lor am cunoscut pe Dumnezeu. Dacă cercetăm, cu luare-aminte, frumusețile creației, atunci prin ele citim, ca într-o carte, marea înțelepciune și purtarea de grijă de toate a lui Dumnezeu. Suntem în stare să deosebim binele de rău; însăși natura ne învață să alegem ce ne este de folos și să evităm ce ne vatămă. Înstrăinându-ne de Dumnezeu prin păcat, am fost chemați iarăși la înrudirea cu El, fiind izbăviți din necinstita robie prin sângele Unuia-Născut; ne stau înainte nădejdile învierii, desfătările bunătăților îngerești, împărăția cea din ceruri, bunătățile făgăduite, care depășesc puterea minții și cuvântului.