De vorbă cu Laurențiu Mogoșanu, Mircea Roman, Aurel Vlad

Volumul, semnat de istoricul de artă Maria Pașc, cuprinde convorbiri cu trei dintre cei mai apreciați sculptori contemporani, atât în țară, cât și peste hotare: Laurențiu Mogoșanu, Mircea Roman, Aurel Vlad. 
Pe parcursul celor trei capitole ale volumului, demersul istoricului de artă de a cartografia spațiile de creație în care au lucrat cei trei sculptori de-a lungul vremii devine pretextul pentru a sonda adâncurile celor trei puternice personalități. După cum mărturisește autoarea, „în atelier, vezi artistul, îi vezi lucrul, pictura ori sculptura. Dar vezi mai ales omul. Cum își gospodărește el locul. Cum își compune viața în jurul șelei ori al șevaletului”. 
Dialogurile istoricului de artă cu cei trei sculptori pot sluji pentru familiarizarea iubitorilor de artă cu sculptura noastră contemporană, dar și cu arta, în general. 
În prefața cărții, Cătălin Davidescu, istoric de artă, remarcă: „Maria Pașc, cea care a declanșat acest flux autoreflexiv al celor trei artiști, reușește să închege imaginea unei lumi care, în pofida aparentei sale izolări de tumultul cotidian, este la fel de pregătită pentru contemporaneitate. Este o lume care își dorește altceva decât să fie integrată într-un sistem unic și care își afirmă propriul adevăr, în complexitatea multipolară ce caracterizează gândirea actuală. Volumul este construit pe un tipar eficient, cu întrebări importante care reflectă o bună stăpânire a materialului documentar și o bună orientare a interlocutorilor spre zona confesiunilor, care au contat în devenirea lor creatoare. Întreg acest efort al Mariei Pașc nu ar fi fost însă la fel de împlinit dacă nu ar fi existat și o dimensiune spirituală comună a acestor interviuri. Cercetarea aridă, de tip documentar, nu poate da rezultatele așteptate, ea nu se împlinește cu adevărat decât dacă este dublată de un firesc sentiment de empatie. Și în acest sens, interviurile propuse sunt mai mult decât un banal de vorbă. Poate că mai acoperitoare pentru aceste dialoguri ar fi sintagma stat de taină sau confesiuni, având în vedere calitatea mărturiilor și evidența conexiunilor spiritual-culturale dintre interlocutori”.