Datoria de a ramâne viu. Teme de teologie şi spiritualitate ortodoxă - Stan, Nicolae Razvan

Vorbind despre Dumnezeu, vorbim despre Viaţă. El este Viaţa prin excelenţă şi Izvorul şi suportul oricărei forme de viaţă. De la creaţia văzută până la cea nevăzută, de la persoana umană până la fiinţele îngereşti, de la lumea subatomului până la cea a astrelor etc., nimic din cele câte există nu-şi are o altă origine diferită de Dumnezeu. Prin El toate s-au făcut <<şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut>> (Ioan 1, 3), şi tocmai de aceea <<în El trăim şi ne mişcăm şi suntem>> (Faptele Apostolilor 17, 28). El este Viaţa noastră sau, mai bine spus, Viaţa vieţii noastre. Pentru noi oamenii viaţa vine din altă parte, nu izvorăşte din fiinţa noastră. Avem viaţă şi ne bucurăm de ea ca de un dar, ca de ceea ce primim în mod permanent de la Dumnezeu. Doar El are şi este Viaţa prin Sine însuşi. De aceea, a vorbi despre viaţă înseamnă, în mod obligatoriu, să vorbeşti despre Dumnezeu, iar dorinţa de a rămâne viu poate fi împlinită prin menţinerea în comuniunea cu Dumnezeu, Cel ce ne dă atât viaţa aceasta pământească, dar mai ales pe cea veşnică.

IPS Prof. Univ. Dr. Irineu Ion Popa, Arhiepiscopul Craiovei şi MItropolitul Olteniei