Dacă puterile sunt pe sfârşite. Războiul şi pacea omului cu el însuşi

Nici o situaţie, până şi cea mai grea, nu vine în viața noastră întâmplător. De obicei, premerg câteva semnale de avertisment: anumite semne, cărora trebuie să le acordăm o atenție specială. Dacă le neglijăm, urmează un semnal mai puternic, iar când neplăcerile se repetă în mod constant, înseamnă că perseverăm în aceleaşi greşeli. Încercările mai grele ale vieții arată faptul că atenționările mai puţin dureroase nu au avut efectul așteptat. Este uşor de înţeles: o pietricică ce se rostogoleşte la vale poate atrage după sine o cumplită avalanşă – şi vinovată nu este pietricica... 
Nu degeaba în rugăciunea stareţilor Optinei se spune: „Doamne, în toate întâmplările neprevăzute nu mă lăsa să uit că totul este trimis de Tine... Doamne, luminează-mi mintea şi inima să pricep veşnicele şi neschimbatele Tale legi, care cârmuiesc lumea, pentru ca eu, păcătosul Tău rob, să-Ţi pot sluji Ţie aşa cum trebuie şi să pot sluji aşa cum trebuie aproapelui.” 
A fi nemulțumit de o anumită situaţie, de o problemă care persistă şi chiar de soarta noastră în general devine adesea un stimul pentru a începe o etapă nouă, asumată şi plină de conţinut. Cu cât vom continua să mergem pe această cale mai ferm, cu atât mai interesantă, mai roditoare şi aducătoare de bucurii ne va fi viaţa. Înainte de toate, important este să fim cu Dumnezeu! 
K.V. Zorin