Cuvioasa Maică Parascheva. Viața, minunile, Paraclisul și Canonul

Cuvioasa Maică Parascheva Viaţa minunile Paraclisul și Canonul

Într-un sat al Traciei, numit și din vechime și acum Epivata, s-a născut, cu aproape o mie de ani în urmă, o fetiță care s-a dovedit a fi aleasă și binecuvântată de Dumnezeu. Părinții ei erau de neam bun și măriți, înavuțiți cu multe averi; mai mult însă îi mărea și îi îmbogățea dreapta credință în Dumnezeu și vrednicia de a se numi creștini. Aceștia dar, aducând la lumină pe această copilă, care mai târziu a devenit Sf. Cuvioasă, mai întâi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască a Botezului numind-o Parascheva, apoi, înaintând pe cale, o învățară toată îmbunătățirea și așezarea sufletească cea după Dumnezeu.
După ce a trecut la al zecelea an, adesea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu și a auzit aceste dumnezeiești buneves-
tiri: „Cel ce voiește să vină după mine, să se lepede de sine și să ridice crucea sa și să urmeze Mie”. Îndată fiind cuprinsă de aceasta și ieșind din biserică a întâlnit un sărac; ascunzându-se de maica sa și dezbrăcând hainele strălucite și luminate ce le purta, le-a dat lui și ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luându-le pe acestea cu oarecare meșteșugire înțeleaptă. După ce a venit acasă și au văzut-o părinții într-un astfel de chip, s-au îngrozit și au bătut-o ca să nu mai facă așa. Ea însă nu numai de două ori, ci de trei ori și de multe ori se zice că, dezbrăcând hainele sale, le-a dat săracilor, întru nimic socotind pentru aceasta ocările, îngrozirile și nesuferitele bătăi ale părinților. Și acestea, în casa părintească, erau ca niște preîntâmpinări ale roadelor ce, pe urmă, erau să odrăslească în ea și pășiri spre trecerea peste om. Apoi, fiindcă nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fără știrea părinților și a celor de un sânge cu ea și a mulțimii slugilor, a ajuns la Constantinopol.

Cuvioasa Maică Parascheva Viaţa minunile Paraclisul și Canonul